„Tot ce faceți, să fie făcut cu dragoste!” (1Corinteni 16:14)
Un cadru medical poveștește: “Era o dimineață aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aseze știind că avea să mai treacă cel puțin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare își privește ceasul la fiecare minut care trece. Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul și să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi așa de gravă… în așteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana și mă lansez într-o mică conversație. Îl întreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, așa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soția. Politicoasă, îl întreb de sănătatea soției. Senin, bătrânul domn îmi povestește că soția, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soția putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar, bătrânul îmi explică că ea nu-și mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Și-atunci îl întreb mirată: “Și dvs. vă duceți zilnic ca să luați micul dejun împreună? “. Cu un surâs dulce și o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine cine este ea“. Am rămas fără cuvinte și un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu pași grăbiți. Mi-am înghițit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viață! … Căci, în fond, așa este dragostea adevărată? ! … nu neapărat fizica și nici romantica în mod ideal. Să iubești înseamnă să accepți ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi și ceea ce încă nu s-a întâmplat. Persoanele fericite și împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care știu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
Este scris că; „Dumnezeu este dragoste”. (1Ioan 4; 8,16) Cel Prea Înalt inundă zilnic întreaga existență în iubirea Sa. Cât despre copiii Domnului, Sfânta Scriptură spune că; „Dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile lor prin Duhul Sfânt”. (Romani 5:5) Pentru că mediul divin este unul al iubirii, toți cei ce se află în acest mediu sunt motivați de iubire în tot ce fac. Apostulul spune: „Tot ce faceți, să fie făcut cu dragoste!”
Mă întreb: „Ce ar trebui practic să facem?”
Păi, dimineața când ridicăm pleoapele și dăm de lumină să lăsăm bucuria unui nou răsărit să ne inunde ființele. Să-i dăm bună dimineața Domnului cu bunăvoință și să-i spunem: „Dumnezeule, cum intră aerul în mine când respir, fă tot așa ca dragostea Ta să intre în sufletul meu astăzi”. Privește-i cu drag pe cei din familie când dai cu ochii de ei dimineața, iar mai apoi când ieși din casă fi binevoitor cu toți cei pe care-i întălnești. Sunt oaspeți trimiși de Dumnezeu în viața ta. La școală sau servici, fă totul ca pentru Domnul, fără să cauți la fața omului, căci așa spune Scriptura. La Biserică fă-te totul tuturor, căci slujirea este inima iubirii. Iar la întoarcerea acasă seară, caută să provoci mereu bucurie pentru toți membri familiei tale. Omul lui Dumnezeu spune: „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul”. (1Ioan 3:18)
„Dragostea e cea mai mare / Dintre daruri pe pământ; / Cu ea viețuiești în lume / Și nu vei cădea nicicând. // Dragostea cine o are / I se pare viața vis; / Îi servește de-aripioare / Pentru-a merge-n Paradis.”